Craiova a fost foarte aproape de o victorie istorica in fata Stelei. Nu are rost sa comentam prea mult, Stiinta a avut 2 – 0 si meciul era castigat! Arbitrii au vrut insa altfel si au anulat golul. Au fost alte greseli pe care le-am considerat intimplatoare ( ofsaid dat aiurea la Costea, doua henturi la Tanase in fata arbitrului , cartonas acordat lui Prepelita pentru un fault banal, etc) insa nu am crezut nici macar un moment ca se va ajunge la viciere de rezultat. Au fost doua etape in care am fost furati clar de arbitri, doua etape dupa care ar fi trebuit sa avem sase puncte. Avem un fotbal corupt, arbitri care viciaza rezultate si un presedinte al comisiei de arbitri care pare o marioneta. Dupa un astfel de meci ramanem cu o senzatie de greata , de scarba. Tiki Taka atat de laudat in toata presa aservita familiei Becali este, de fapt, un jalnic si banal Piti Japka. Atat pentru moment, promitem sa revenim in zilele urmatoare!
Desi nu a avut mult timp la dispozitie, fostul component al Craiovei Maxima a reusit sa trimita in teren o echipa solida si competitiva care a pus mari probleme actualei campioane. Noul antrenor a tinut cont de absentele importante din linia de atac si a propus o partitura inedita reusind sa anihileze total echipa clujeana, care nu a avut nici macar un sut la poarta. O surpriza a fost folosirea lui Madalin Ciuca pe postul de fundas stinga, fostul capitan al Universitatii facand un meci foarte bun. O aparare foarte solida, o linie de mijloc harnica si dispusa la efort, cu doi inchizatori ( Dilevski si Barboianu ) care si-au facut bine treaba si cu contraatacuri aproape letale purtate prin Costea cel Mic si Gargorov ( un mijlocas micut in genul lui Firtulescu, o promisiune prin cateva pase luminoase ...). In acest moment problema echipei pare faza de atac , doar cel mai mic dintre fratii Costea fiind competitiv in acest moment. Revenirile lui Wobay( unul mai pragmatic, fara floricele inutile), Piturca si, mai ales, Florin Costea ar putea rezolva si aceasta problema, putand face din Universitatea o echipa foarte solida, greu de invins. Apararea este compartimentul cel mai puternic in acest moment , mai ales daca in lupta pentru titularizare se va implica si brazilianul de 1, 90 m, , David Lopes . In linia de mijloc pare ca bulgarul venit de la Strasbourg a castigat un loc de titular . Wobay si Gangioveanu ( fara fite!) ar putea fi solutii bune atat la mijoc cat si pentru faza de atac, Echipa pare mult mai solida, peste tineri a mai trecut un an ( castiguri mari Gaman, Lung jr, Costea II). Cel mai mic dintre fratii Costea a crescut mult, a devenit competitiv, o revenire a lui Florin la nivelul cunoscut ne duce cu gandul la un cuplu letal – Costea I, Costea II - . In fine, un meci contra CFR-ului care va ramane in memorie prin reducerea totala la tacere a campioanei, cifrele fiind elocvente pentru ce s-a intimplat pe teren . Ocazii mari 3 – 0 in favoarea Stiintei, suturi la poarta 8 – 3 , suturi pe poarta 3 – 0, mingi jucate in careu 24 – 11 !! Reaua vointa a arbitrului Tudor a fost evidenta - doua lovituri de la 11 m neacordate, un cot aplicat lui Ciuca in plina figura nesanctionat, un hent la Hora trecut cu vederea, plus ca a tolerat jocul dur al clujenilor fara sa reactioneze.
Cam asta este o prima impresie a inceputului unui nou campionat . Ramane sa asteptam meciul cu Steaua in care vom vedea daca maturizarea echipei este una reala sau doar o impresie dupa un meci reusit.
Incepe un alt campionat. Alte sperante. De vreo 15 ani tot inodam vise si sperante. De cele mai multe ori le-am inecat dupa vreo 3 etape. O singura data, am ratat in ultima etapa la mustata, si parca mai bine ratam dupa primele 3 cum stiam noi cel mai bine. Pentru ca numai la noi se poate rata un viitor sezon pe esecul din ultima etapa a sezonului trecut, sau se poate castiga un titlu daca bati in prima etapa campioana… Labilitatea asta psihică defapt este ceea ce ne condamnă cel mai mult prin ceea ce suntem. Definiţia noastră, ca suporteri ai Universităţii Craiova, ne face să trăim orice gol de parcă ar fi ultimul pe care îl vom vedea vreodată, orice victorie ne aduce mai aproape de titlul care ni se cuvine de drept, şi tipic oltenesc, orice eşec trebuie tratat ca o înmormântare. Practic doar aşa poţi explica de ce, chiar dacă echipa s-a întărit doar cu un brazilian înalt (care a jucat anul ăsta vreo 5 minute fotbal), un bulgar din liga secundă franceză liber de contract, şi doi expatriaţi (Ciucă si Stoianof) majoritatea suporterilor acestei echipe speră că echipa va face cel puţin o figură frumoasă în acest sezon. Măcar mai frumoasă decât cea de anul trecut... de parcă asta ar fi prea greu.
Anul trecut prin luna Noiembrie ne întorceam patru băieţi într-un Matiz după ultima înfrângere de la Galaţi. Şi pe drumul de întoarcere şoferul nostru era gata să pună rămăşag cu noi că Ştiinţa încă mai avea şanse la titlu în acel moment (după 17 etape, aveam 17 puncte). Optimismul ăsta incurabil şi aiurit, nu vine însă din naivitate. Ci doar din convingerea aia bolnavă că vom mai fi odată ce-am mai fost. Ceea ce practic, e absolut fals. Chiar dacă e singurul lucru care ne mai ţine pe lângă această echipă. Aşa că, haide Dănă, hai Mihaiţă. Hai băeţi, că şi la Severin, lumea ne zice tot juveţi. Hai Universitatea, tu campioana unei mari ... speranţe.
